Pleacă june la vînat,
Sau junelui tinerelu,
La vînat ,la codru lat.
Murg porumb a-ncălecat,
L-a-nfrînat,l-a-nșeuat,
Și mi-l făcea de-l sălta;
Saltă ici,saltă colea,
Saltă-n vîrful muntelui,
Pe urma inelelor,
Spre ruptul smintelelor.
Sub un spine înflorit
Găsi leul adormit.
Pînă june se gândea,
Leul mi se pomenea;
„Ce cați tu,june,pe-aici?
Ori zilele ți-ai urît,
Ori moartea ți-ai îndrăgit?”
„Nici moartea n-am îndrăgit,
Nici zilele n-am urît,
Ci-am venit să prind un leu.”
Se luară,se luptară,
Zi de vară pînă-n seară.
Și cînd fu de către seară,
Aduse leul pe june.
June-atunci se mînia,
Bagă mînă-n buzunar
Și scoate un mic cleștar:
June atunci se mînia,
Peste cap mi-l arunca,
Jos la țară l-a tunat.
prin cîte sate trecea,
Toată lumea-l fericea:
„Ferice de acest june,
C-a adus leul legat,
Ne-mpușcat ,nevătămat,
Numai din luptă luptat!”
Colindă din Transilvania(Lelese-Hunedoara)
Colecția Ilarion Cocoșiu
