Florile-s dalbe,
Este-un măr mare-nfloritu.
Pe la mijloc lega mere,
Pe la vîrf le culegea.
La umbrița mărului
Scrisu-i patu domnului.
Dar în pat cine-i culcat?
Fiica mea de împărat.
„Scoală fiică,nu-mi durmi,
Că de cînd mi-ai adurmit,
Florile te-or năpădit
Și iarba te-a îndrăgit.”
Scoală gazdo, nu durmi,
Că vin juni colindători
Tot cîntînd și colindînd...
Noi colinde-am colindat,
Dumneavoastră-am închinat.
Colindă din Banat(Belint)
Colecția Sabin V.Drăgoi
